Am urmarit de curand un film care m-a impresionat foarte tare si mi-a dat mult de gandit.
Actiunea se petrecea intr-un orasel oarecare din SUA, unde viata se desfasura dupa eterna rutina: serviciu, casa, familie, shopping, intalniri cu prietenii… Toate pareau OK si la locul lor, pana cand se afla vestea ca un asteroid va lovi Pamantul peste fix 21 de zile si ca lumea se va sfarsi.
Mi s-a parut interesant si fascinant sa observ reactiile personajelor la aflarea vestii. Practic, toti am decis sa isi schimbe viata, sa lase totul in urma si sa faca lucruri pe care nu le mai facusera pana atunci niciodata.
Totodata, m-a pus pe ganduri, si m-a frapat actiunea fimului, care este raportata la realitatea actuala a omenirii. Protagonistii se transformau efectiv, renuntau la toate normele sociale si morale, beau, fumau, se drogau, se distrau fiecare cu cine apuca, cuplurile se destramau ca si cum nu ar fi existat niciodata nimic intre ei…
Urmarind filmul, mi-au venit tot felul de ganduri in minte.
Cat de frustrati si de neimpliniti traiau oamenii acestia, daca la aflarea vestii despre sfarsitul lumii, s-au schimbat radical…
Cat de incorsetati erau de normele sociale, traind o viata monotana, si cat de mult isi reprimau adevaratele lor dorinte si vise.
Sau, pe de alta parte, cat de fara sens isi traiau viata, daca singurele lucruri pe care le puteau face la sfarsitul lumii, erau sa bea, sa manance, sa se drogheze si sa faca sex cu cine apucau! Mi s-a parut trist sa vad ca nici in cel din urma ceas, foarte multi oameni nu au reusit sa realizeze de ce au trait. M-a frapat sa constat cata imoralitate si lipsa de sens exista in oameni.
Pe de alta parte, m-a impresionat ca abia in cel din urma ceas unii oamenii au decis sa faca lucruri pe care nu le facusera niciodata in viata. Vestea sfarsitului lumii a venit ca un wake up call pentru ei si au realizat ca tot ceea ce traisera fusese o minciuna.
Nu stiu ce poate fi mai trist, sa nu realizezi niciodata de ce traiesti, sau sa realizezi cand e prea tarziu…
Ma intreb, oare ce s-ar intampla daca aceasta situatie ar fi reala? Oare cum s-ar comporta oamenii?
Mi-am pus si eu intrebarea asta… Ce as face daca as afla ca peste 21 de zile se sfarseste lumea? Unde as vrea sa fiu? Cu cine? Cum m-as simti daca m-as gandi la viata mea de pana acum? As fi fericita si multumita pentru tot ce am facut in viata, pentru felul in care mi-am trait viata?
M-am gandit destul la toate acestea, si mi-am dat seama ca nu poti raspunde cu usurinta la aceste intrebari, decat daca te cunosti foarte bine pe tine insati, iti stii valorile, ce este important pentru tine, ce te defineste si ce te implineste.
Privind la situatia omenirii la ora actuala, imi dau seama ca lumea traieste intr-un haos total, majoritatea oamenilor trec prin viata fara sa isi puna NICIODATA intrebari esentiale, cum ar fi: “De ce traiesc?” sau “Cum am aparut pe Pamant?”, “De cine am fost creat?” , “Care este scopul vietii mele?” , “De ce existam pe Pamant?”, “Exista Dumnezeu?”, “Exista Raiul, exista Iadul”?
Oare nu ar trebui sa ne punem aceste intrebari si sa incercam sa si gasim raspunsuri la ele? Nu ar fi mai intelept sa ne oprim putin din valtuarea evenimentelor cotidiene din care suntem prinsi, si sa incercam sa intelegem mai mult decat ne arata mass-media, societatea, omenirea?
Lumea e in razboi, peste tot se dau lupte pentru putere, toti alergam dupa bani, faima, lucruri materiale, oamenii sunt din ce in ce mai rai, mai egoisti, normele sociale ne tin in lanturi, ne spala creierul si ne fac sa traim “teleghidati”, fara sens, intr-o banala “cursa a sobolanului”.
Mi-am amintit de un citat celebru pe care l-am discutat mult la orele de filozifie din liceu si facultate.
“Omul se naste liber, dar pretutindeni e in lanturi” – Rousseau
Pe atunci nu il intelegeam cu adevarat si in profunzime. Azi cand ma uit in jur si ma gandesc la el, ma cutremur de cat de mult adevar contine.
Traim inlantuitit… Iar de unele lanturi nu vom putea sa ne eliberam niciodata.
Stiu ca este o intrebare idealista, dar imi permit sa o pun:
Oare cum ar fi omenirea daca toti oamenii ar constientiza aceste lucruri?
Cum am trai daca ne-am da seama ca tot ce se intampla acum in lume nu are sens… razboaiele, terorismul, lupta pentru putere, foametea, rautatea dintre oameni… toate acestea, daca in cateva zile ar fi sfarsitul lumii, nu ar mai avea nici un sens.
Oare ar mai avea vreun sens sa stai cu frigiderul plin si sa vezi oamenii saraci ca nu au ce manca, daca ai stii ca peste cateva zile veti pieri cu totii oricum?
Sau sa continui sa tii dieta, sa te duci la serviciu, sau sa te uiti la telenovela preferata?
Tu ce ai face daca ai afla ca vine sfarsitul lumii?
Cum te-ai simti privind in ansamblu la viata ta? Ai fi impacata ca ai facut tot ce ai vrut si tot ce ai simtit, sau te-ai intrista gandindu-te la toate lucrurile pe care ti-ai fi dorit sa le faci, dar din diferite motive nu ai reusit?
Oare a avut sens sa renunti la visele tale, la dorintele tale, sau chiar sa le amani, gandindu-te ca le vei face candva?
Din pacate, “candva” de cele mai multe ori nu mai vine. Iar noi avem doar “acum” ca sa actionam.
Ce vei face acum, pentru ca mai tarziu sa te poti uita inapoi fara regrete si fara sa te gandesti “cum ar fi fost daca”?
Nu ma intelege gresit…
Nu zic ca de maine sa incepi sa faci toate nebuniile pe care nu le-ai facut niciodata, doar ca sa le bifezi, in ideea ca, “daca tot nu am facut asta niciodata, hai sa o fac acum sa vad cum e”.
NU! Ma refer la lucruri care ar conta cu adevarat pentru tine, care te reprezinta, care te implinesc. Dar pentru asta, va trebui sa te cunosti pe tine, sa stii cine esti si ce valori ai, ca sa le poti onora.
Daca valoarea ta cea mai mare este iubirea, cum te-ai simti daca maine ar fii sfarsitul lumii iar tu ai stii ca ai renuntat la iubire pentru ca ai fost prea ocupata cu cariera?
Nu ti-ar parea rau sa stii ca ai fi putut face ceva, dar ca, din orgoliu, poate, nu ai facut nimic? Poate ca si daca ai fi facut ceva, tot ai fi pierdut acea iubire, dar oare nu te-ai simti mai impacata cu tine stiind ca ai facut tot ce ti-a stat tie in putinta ca sa urmezi glasul inimii?
Cred cu desavarsire ca nu rezultatul final este cel mai important, ci drumul pe care il parcurgem pentru a obtine acel rezultat. Faptul ca facem ceva pentru a ajunge acolo, indiferent daca ajungem sau nu.
Tu ce ai face daca ar veni sfarsitul lumii? Unde ai vrea sa il petreci? Cu cine?
Ce ai simti gandindu-te la viata ta?
Lasa-mi un comment si incearca sa raspunzi la aceste intrebari…
Cu drag,
Andreea
Descarca gratuit eBook-ul "Schimba-ti gandurile, schimba-ti viata" si incepe drumul de la frica si suferinta, la iubire si fericire
Datele sunt protejate de catre Aweber & Politica de Confidentialitate
Desi ce ai vazut a fost doar un film, in realitate s-ar intampla acelasi lucru daca s-ar afla ca vine sfarsitul lumii. Nu stiu cati dintre oameni ar mai trai asa cum o fac acum…
Si ca sa-ti raspund la intrebare, daca ar venit sfarsitul lumii as pleca de nebuna in jurul lumii, pe jos daca n-ar mai circula niciun mijloc de transport :D.
Ce as simti? As simti ca nu e corect ceea ce mi se intampla, acum cand in sfarsit mi-am gasit calea, ca viata mea a intrat pe un fagas normal, ca stiu see you exactitate ceea ce vreau. As gandi ca viata e nedreapta. Ai precizat cuvantul “candva”, pacat ca noi oamenii tindem din pacate sa il folosim atat de des. Ar trebui “acum” si nu candva, dar cred ca acest cuvant a ajuns o resemnare pentru noi.
Cum as petrece sfarsitul lumii: see you sotul langa mine, spunandu-i cat de mult a insemnat sa il am alaturi de mine, chiar si asa in putinul timp pe care l-am avut, sa imi sun mama si sa ii spun cat de mult o iubesc si ca imi pare rau ca i-am spus mai des asta, si as manca multa ciocolata.
Diana, daca iti place ciocolata, mananca-o!! Nu trebuie sa astepti sa vina sfarsitul lumii ca sa o faci.. Suna-ti mama si spune-i cat o iubesti…
Asta e si ideea articolului.. .sa ne oprim putin din valtoarea evenimentelor de zi cu zi si sa ne intrebam ce conteaza cel mai mult pentru noi.. Si sa facem acele lucruri care sunt cu adevarat importante pentru noi…
Nu putem trai cu adevarat fericite daca nu avem impacarea in sufletul nostru ca incercam, macar, daca nu reusim de fiecare data, sa facem ceea ce ne dorim, ceea ce e important pentru noi, iar la sfarsitul zilei, sa nu avem regretul ca am fi putut face diferit lucrurile…