Tu ai o viata fericita?
Eram intr-o zi la salon si in timp ce mi se face masaj, trimteam e-mailuri si stabileam intalniri. Ceva normal, ati spune, nu? Oricine in ziua de azi are internet pe mobil si poate trimite e-mailuri si sa isi verifice facebook-ul de pe telefon.
Da, si mie mi se parea ceva normal…
Apoi, in timp ce stateam relaxata si mi se facea masaj, mi-au venit in minte niste ganduri…
Oare cum ar fi fost daca nu as fi avut aceasta posibilitate, sa trimit e-mail de pe telefon? Si trebuia sa ajung acasa pentru a-mi putea verifica e-mailul si apoi sa raspund la ce e-mailuri aveam de raspuns, sau sa trimit e-mailurile la care ma gandisem pe drum ca le voi trimite, insa am fost nevoita sa astept pana m-am intors acasa pentru a le trimite?
Mi se parea atat de dificil si de complicat, aveam impresia ca nu m-as putea descurca daca nu as avea internet pe telefon, nici nu imi puteam imagina aceasta posibilitate.
Apoi brusc mi-am amintit de cum eram cu doar cativa ani in urma, cand nu aveam net pe telefon si se pare ca am reusit sa supravietuiesc asa 😉
Mi-am dat atunci seama, ca noi, oamenii, avem tendinta de a lua totul ca atare, ca si cum totul e normal si firesc si nu constituie nici un motiv de bucurie sau de recunostiinta.
Ne-am obisnuit atat de mult cu toate lucrurile materiale de care suntem inconjurati, cu confortul oferit de ele, incat le consideram ceva normal, si uitam sa ne bucuram de ele, sa fim recunoscatori pentru ceea ce avem, si pentru minunata era in care traim.
Mi-am amintit de o expresie foarte celebra, pe care am auzit-o de multe ori, si care este chiar si titlul unor melodii:
“COUNT YOUR BLESSINGS”
Asta s-ar traduce: “Numara-ti binecuvantarile”, sau mai exact, gandeste-te la lucrurile pentru care esti recunoscator, in loc sa te gandesti la ceea ce te nemultumeste.
Observ cu uimire ca, in ciuda faptului ca avem atatea bunuri, avem atatea beneficii datorita erei in care traim, totusi suntem parca mai tristi, mai nefericiti, mai nesanatosi, mai goi pe dinauntru.
Cum se face ca, traim intr-o era atat de dezvoltata din punct de vedere tehnologic, industrial, avem tot ce ne dorim in jurul nostru, si totusi nu suntem fericiti?
Pentru ca am uitat sa ne bucuram pentru tot ceea ce avem.
Pentru ca, in loc sa fim recunoscatori pentru toate lucrurile minunate care ne inconjoara, alegem sa ne concentram atentia pe acele lucruri care nu merg asa cum ne-am dori, sau care ne nemultumesc.
Daca ne-am opri putin din viata agitate pe care o traim, si am realiza ce binecuvantati suntem, cu siguranta nu ne-am mai simti atat de nefericiti si de goi pe dinauntru.
Daca am alege sa fim recunoscatori pentru ceea ce avem si pentru timpul in care traim, am fi cu siguranta mai fericiti, mai plini de entuziasm si de energie. Iar din aceasta recunostiinta si energie pozitiva, se vor naste nenumarate oportunitati si lucruri minunate, care ne vor sustine mereu acea stare de bine si de fericire, confirmandu-ne mereu cat suntem de binecuvantati.
Toti suntem binecuvantati, insa depinde de noi sa alegem sa traim asa.
Probabil ati auzit cu totii acest citat: “putini sunt cei alesi”.
Eu va voi spune ca nu este asa, nu sunt putini cei alesi, ci PUTINI SUNT CEI CARE ALEG.
Toti putem fi fericiti, insa depinde de noi sa alegem asta.
Avem liberul arbitru, cum il folosim?
Imi vin in minte bunicii mei, care au fost cei mai dragi oameni pentru mine, mereu zambitori si rabdatori, nu i-am auzit niciodata sa spuna ca sunt stresati sau sa se planga ca l-a stricat ceva. Povestile lor ma fascinau, au trait intr-o era total diferita de cea in care traim noi azi, insa pareau sa fie mult mai fericiti si mai multumiti decat multi dintre noi.
Bunicii nostrii mancau la lumina lumanarii, se incalzeau la soba, scoteau apa din fantana si mergeau cu caruta trasa de cai. Traiau simplu, nu se plangeau, ba chiar erau fericiti si multumiti pentru ceea ce aveau.
Noi avem electricitate, caldura, apa in casa, internet, computer, mergem cu masina; si culmea, tot nu suntem multumiti. Vrem mai mult, si mai mult, in speranta ca asta ne va aduce fericirea si ne va umple golul interior pe care il avem.
Cum ar fi spus bunica mea: “Mama, tie ti s-a urat de la prea mult bine.”
Avem prea multe lucruri minunate in jurul nostru si nu stim ce sa facem cu ele. Tehnologia evolueaza atat de repede, incat noi nu reusim sa tinem pasul cu ea. Totul se intampla cu o viteza ametitoare, incat ne simtim complesiti de tot ceea ce se intampla in jurul nostru.
Am uitat sa ne bucuram pentru lucrurile simple, sa apreciem micile bucurii ale vietii, acele lucruri care conteaza cu adevarat.
Am cunoscut de curand niste oameni care venisera de curand in tara, din Siria, fugisera de razboi. Ramasesera fara casa, fara nimic, povesteau cum au trait in mijlocul razboiului si au vazut atatea nenorociri in jurul lor.
Iar spre marea mea uimire, acele persoane erau cred, cele mai fericite si recunoscatoare persoane pe care le-am cunoscut. Nu aveau NIMIC, insa TRAIAU! Erau recunoscatoare ca traiesc, ca au reusit sa plece de acolo, ca erau impreuna cu familiile. Restul nu mai conta. O puteau lua de la inceput.
Intalnirea cu acesti oameni, a fost pentru mine ca un dus rece, ca un wakeup call… Mi-am dat seama cat de important este sa apreciezi viata, sa fii recunoscator pentru binecuvantarile pe care le ai.
Noi ne plangem imediat cand nu ne merge internetul, sau am facut pana la masina, iar acesti oameni ii multumeau lui Dumnezeu ca traiau.
Ma intreb acum, oare e nevoie sa trecem prin cele mai mari incercari pentru a reusi sa fim recunoscatori pentru ceea ce avem?
Eu cred ca nu este cazul. Cred ca putem cu totii sa alegem sa fim recunoscatori pentru ceea ce avem si ceea ce suntem, si sa ne cream fericirea pornind exact din locul in care suntem.
Multi imi spun ca energia si veselia mea ii molipseste si ca si-ar dori sa fie ca mine. Eu le spun ca nu sunt cu nimic diferita de nimeni, doar ca sunt constienta de cat sunt de binecuvantata sa fiu ceea ce sunt, si stiu ca eu am puterea si capacitatea sa devin si sa obtin tot ceea ce imi doresc.
Poate te intrebi cum am reusit asta? Am sa iti spun ca nu m-am simtit dintotdeauna binecuvantata si recunoscatoare pentru ce sunt si ce am.
Am inceput prin a tine un JURNAL DE RECUNOSTIINTA, in care imi scriam in fiecare seara lucrurile pentru care eram recunoscatoare in ziua ce tocmai se termina.
Apoi, in momentele in care ma simteam trista si nefericita, reciteam acel jurnal, si sentimentele si gandurile negative dispareau.
In timp, am inceput sa fiu din ce in ce mai constienta de toate lucrurile bune si frumoase care mi se intamplau, si sa vorbesc despre ele, sa le povestesc celor din jur, sa ma gandesc cu entuziasm si bucurie la ele.
Iar acum, ma simt in fiecare zi recunoscatoare si binecuvantata pentru tot ceea ce am si ceea ce sunt.
Aceasta sentiment de recunostiinta si de binecuvantare, imi da mereu o stare de bine, ceea ce inseamna ca vibratia mea este una buna, si conform Legii Atractiei, atrag in viata mea oameni, situatii, lucruri bune, care ma fac sa ma simt si mai bine, si mai fericita.
Asadar, imi creez fericirea in fiecare zi.
Tu esti recunoscatoarea pentru ceea ce esti si pentru ceea ce ai?
Te trezesti in fiecare dimineata simtindu-te binecuvantata pentru ca traiesti?
Te rog, lasa-mi un comentariu si spune-mi parera ta despre acest articol, si daca tu te simti binecuvantata si recunoascatoare in fiecare zi.
Cu drag,
Andreea
Descarca gratuit eBook-ul "Schimba-ti gandurile, schimba-ti viata" si incepe drumul de la frica si suferinta, la iubire si fericire
Datele sunt protejate de catre Aweber & Politica de Confidentialitate
Buna Andreea! Este foarte adevarata treaba asta cu recunostinta. Daca vrei, este cam la fel ca atunci cand ne rugam la Dumnezeu numai cand dam de vre-un necaz, iar cand suntem multumiti, uitam cu totul de El.Da, m-am simtit recunoscatoare de multe ori, pentru absolut tot ce am si pentru tot ce primesc. Din pacate, atunci cand sunt foarte trista uit de asta si mai ales atunci ar trebui s-o fac. Mi se pare geniala ideea cu Jurnal de Recunostinta, chiar ca o sa fac si eu unul. Sunt absolut convinsa ca are sa ma ajute. Te imbratisez cu drag
Multumesc Cristina, pentru ca ma citesti si pentru mesaj. Ma bucur sa aud ca articolele mele te inspira si ca iti aduca o luminita in viata ta.
Oricand vrei sa vorbim, sau sa impartasesti cu mine gandurile tale, te rog sa imi scrii!
Astept vesti de la tine… Te imbratisez cu drag!!!!
“jurnal de recunostinta” sa stii Andreea ca este o idee foarte buna, o sa o pun in aplicare. Parerea mea este ca noi oamenii avem tendinta de a fi intotdeauna nemultumiti, nu ne dam seama ca sunt altii care au suferinte mult mai mari ca ale noastre. Ne doare o masea, ni se pare ca este sfarsitul lumii, dar uitam ca altii au boli nevindecavile sau ca unora li s-a spus ca mai au de trait doar putin timp. Ne plangem ca avem o bucatarie mica, ca avem doar 2 camere,dar uitam ca altii dorm in strada. Eu ii multumesc lui Dumnezeu si pentru lucrurile mai putin placute din viata mea pentru ca ma fac sa fiu constienta de celelalte lucruri bune.
Diana, ai perfecta dreptate! Oamenii au tendinta sa fie mereu nemultumiti, si apoi se intreaba de ce sunt nefericiti? Se roaga la Dumnezeu numai cand au un necaz, iar cand le merge bine, o iau ca atare, considerand ca asa e normal, si uita sa multumeasca si sa fie recunoscatori pentru lucrurile bune din viata lor.
E important sa fim recunoscatori mereu pentru tot ce avem, si sa nu asteptam ca viata sa ne loveasca, pentru a putea constientiza binecuvantarile pe care le avem.
Uite, ca eu o sa mai am azi inca ceva pentru care sa multumesc Universului, pentru care sa fiu recunoscatoare : TU, Andreea! Stiu ca “intalnirea”cu tine nu e defel intamplatoare si deja simt ca am muuuullteee lucruri de invatat de la tine.
Te imbratisez cu iubire!
Draga mea, iti multumesc pentru mesaj si pentru recunostiinta. Si eu sunt recunoscatoare ca ai aparut in viata mea, si stiu si eu, la fel de bine ca si tine, ca nimic nu e intamplator, si ca sigur vom avea multe de invatat una de la cealalta! Te imbratisez cu drag si iti urez o zi super!
Buna Andreea!Ai dreptate cand spui ca trebuie sa fim recunoscatori pentru ceea ce avem.De cateva luni am incercat sa fiu mai recunascatoare pentru tot ce face Dumnezeu pentru mine.Si asta m-a ajutat foarte mult:sa fiu mai impacata cu mine.Iar ideea cu jurnalul de recunostinta mi se pare o idee foarte buna.Vreau sa pun in aplicare acest sfat si sa vad consecintele.
Ii sunt recunoscator lui Dumnezeu pentru ca te-am cunoscut!
Multumesc pentru mesaj, draga mea! Si eu sunt recunoscatoare ca te-am cunoscut. Cu siguranta vom avea multe de invatat una de la cealalta. Te imbratisez cu drag!