De Ce Trebuie Sa Iti Urmezi Inima

Probabil ai auzit de multe ori expresia “urmeaza-ti inima”.

Insa poate nu ai inteles exact, cat este de important sa iti urmezi inima, sa faci ceea ce simti, in ciuda tuturor aparentelor, obstacolelor, sau provocarilor care ar putea aparea in calea ta.

Am sa incerc in articolul de astazi, sa iti explic de ce trebuie sa iti asculti vocea interioara si sa o urmezi, chiar daca nu stii exact unde te va duce si ce vei gasi la capatul drumului.

 

Dintotdeauna eu am fost loiala inimii mele, chiar si fara sa fi facut dezvoltare personala. Pur si simplu, cand simteam sa fac ceva, faceam fara sa imi pun prea multe intrebari.

Mult timp mai tarziu, am reusit sa inteleg ce facusem defapt. De-abia cand am inceput sa studiez dezvoltarea personala, mi-am dat seama ca eu practic, facusem tot ce facusem, instinctiv, fara sa fi aplicat vreun principiu, sau fara sa fi constientizat ceea ce fac.

De multe ori mi se spunea ca sunt visatoare, sau ca nu sunt realista, ca nu ma gandesc bine inainte sa fac ceva.. Iar cand lucrurile imi ieseau mai bine decat ma asteptam, se considera ca am avut noroc.

Interesant… si totusi, atunci de ce nu au toti asa noroc?

 

Pai simplu… Cati dintre noi, au curajul sa isi urmeze cu incredere si curaj, inima, sa faca numai ce simt si sa nu isi faca niciodata griji despre ce se va intampla sau cum vor decurge lucrurile?

Nu suntem invatati sa facem ceea ce simtim, ci suntem invatati sa actionam conform unor anumite tipare, sa ne incadram in normele sociale, sa nu iesim prea mult in evident fata de restul lumii.

De multe ori am auzit la parinti si la bunici expresia “a fi in randul lumii”… Si ani de zile am incercat sa “intru si eu in randul lumii”, insa am observant cu uimire ca, oricat as fi incercat, parea ca nu imi iesea deloc acest lucru. Si cu cat eram mai aproape de “randul lumii”, cu atat mai nefericita ma simteam.

 

Cum era posibil asa ceva?

Mult timp am trait cu impresia ca eu am o problema, ca nu ma puteam adapta, ca eu eram diferita de ceilalti si incercam din rasputeri sa fiu si eu ca ei. Ma simteam total dezorientata si deprimata, ca nu puteam fi si eu o persoana “normal”.

Nu imi placeau aceleasi lucruri ca celor din jur, nu voiam sa fac aceleasi lucruri ca cei din jur.

Eu aveam vise multe, imi doream mult mai mult decat ce vedeam in jurul meu. Insa, bineinteles ca nu stiam cum as fi putut vreodata sa obtine ceea ce imi doream.

De mica am fost o visatoare. De mica am refuzat sa accept “realitatea” din jurul meu si am ales sa imi creez eu realitatea mea; chiar daca era doar in mintea mea.

Imi amintesc ca, de cate ori incercam sa fac ceva ce nu imi doream, ce nu simteam sa fac, ma simteam foarte deprimata si nefericita. Si frustrarea era si mai mare, cand vedeam ca eu eram singura nemultumita si ca toti cei din jurul meu pareau sa fie ok cu viata si cu situatia lor.

Abia dupa mult timp am inteles ca defapt, eu nu aveam nici o problema, ca eu nu eram “defecta”, ci probabil, la mine programarea sociala nu avusese asa de mult succes ca la cei din jurul meu.

Inima mea striga mai tare la mine, decat o faceau normele sociale si toti cei din jurul meu, care incercau sa ma “aduca cu picioarele pe pamant”.

Chiar daca la inceput nu mi-a fost usor, am decis sa imi urmez vocea inimii, sa fac ceea ce simt, chiar daca nu stiam ce se va intampla si unde ma va duce acel drum.

Imi amintesc cat de greu mi-a fost cand mi-am dat demisia din primul meu job intr-o multinational (job “sigur si stabil” cu beneficii), dar in care ma simteam ca intr-o inchisoare. Inima imi spunea sa plec, striga la mine sa nu mai stau acolo; insa nici nu stiam ce sa fac si unde sa ma duc. Imi era clar ca un alt job ca acela nu imi doream, dar nu imi era inca clar, ce sa fac. Totusi am plecat, chiar daca nu stiam ce voi face, chiar daca parintii au facut “ca trenul in gara” si nimeni nu ma intelegea si nu aproba decizia mea.

Mai tarziu am aflat ca au fost persoane care m-au admirat pentru curajul meu si pentru determinarea de a renunta la ceva ce nu imi placea.

Ulterior, am mai facut astfel de alegeri “in necunostiinta de cauza”, cand am decis sa renunt la ceva, chiar daca nu stiam ce voi face in continuare.

 

Mult timp dupa aceea, cand am inceput sa studiez dezvoltarea personala, am invatat una dintre cele mai importante lectii de viata, pe care eu inconstient o aplicasem:

“Trebuie sa invatam sa renuntam la anumite lucruri care nu ne mai servesc in viata, pentru a putea face loc altora mai bune”.

Multi oameni spun: “Imi voi da demisia, cand voi gasi un loc mai bun de munca”.

Si trec anii si ei tot in acelasi loc sunt, tot nefericiti sunt, tot se plang de situatia lor, insa nu fac nimic pentru a o schimba.

Am invatat ca, pentru a putea avea ceva mai bun, trebuie mai intai sa renunti la ceea ce ai acum, chiar daca, poate ca, pentru o perioada nu vei stii ce sa faci si unde te va duce acest drum. Insa este singurul mod in care poti schimba ceva in viata ta.

Ai curajul sa renunti acum la ceva ce nu te multumeste, pentru ca apoi, sa poti atrage in viata ta, ceva mai bun, iar cand si acel lucru nu iti mai serveste, lasa-l si fa loc pentru ceva si mai bun.

Asa a fost viata mea pana acum, si de fiecare data cand am lasat ceva in urma, altceva si mai bun mi-a aparut in cale si m-a ajutat sa mai urc o treapta pe scara evolutiei personale, sa ma cunosc mai bine si sa ajung din ce in ce mai aproape de MINE insami!

 

Am invatat ca, inima imi spune intotdeauna ce trebuie sa fac.. Insa poate nu am fost intotdeauna pregatita sa o ascult.

Am invatat totusi, sa o urmez cu incredere si curaj si sa nu mai imi pun zeci de intrebari inainte sa iau o decizie.

Am invatat ca, intotdeuana, tot ceea ce se intampla, este cel mai bun lucru care se poate intampla in acel moment. Asa ca, indiferent de decizia pe care o iau, rezultatul este cel mai bun lucru posibil in acel moment pentru mine.

Am invatat ca, atunci cand iti asculti inima, viata este frumoasa si plina de experiente minunate, neasteptate, care te fac sa simti ca traiesti cu adevarat.

 

Asadar, de ce este important sa iti urmezi inima?

Deoarece ea stie mereu ce este cel mai bine pentru tine; stie unde sa te duca pentru a-ti oferi experientele de care ai nevoie pentru a te aduce mai aproape de TINE, pentru a trai cu adevarat viata TA!

 

Inima ta ce iti spune?

Cat timp ai de gand sa o mai ignori?

Pe ai cui viata o traiesti?

Cand ai de gand sa traiesti viata TA?

 

Te incurajez sa iti uremezi inima!!! Este cel mai de pret cadou pe care ti-l poti face…

 

Cu drag,

Andreea