“Traiesti o singura data, dar daca o faci bine, iti este de ajuns.” – Mae West
Astazi vreau sa iti spun cate ceva despre tine… Despre viata ta, mai bine zis…
Se spune ca pe patul de moarte, oamenii regreta cel mai mult lucrurile pe care nu le-au facut in viata, ci nu pe cele pe care le-au facut.
Daca ar fi sa mori maine, ce ai regreta cel mai mult?
Stiu ca intrebarea este dura si ca poate nu o sa iti placa sa auzi ce iti spun, insa este singurul mod in care te pot ajuta sa “te trezesti” din a trai viata altora, si sa incepi sa o traiesti pe a ta, in stilul tau, asa cum rezoneaza cu sufletul tau.
In momentul in care ai privit moartea in ochi, stii ca viata ta nu va mai fii niciodata la fel ca inainte… Cand esti constient ca poti muri in orice clipa, nu te mai stresezi sa “mentii aparentele”, nu te mai grabesti sa alergi dupa bani, nu mai amani sa faci lucrurile care te fac fericita, sau nu mai incerci sa fi asa cum vor cei din jur.
Poate o sa te uimeasca ceea ce iti scriu, poate ma vei intreba: “Andreea, ai patit ceva? De ce vorbesti despre moarte?”
Deoarece nu poti trai cu adevarat, daca nu esti constient ca poti muri in orice clipa…
Da-mi voie sa iti impartasesc o poveste de-a mea. Poate ai mai auzit-o, poate nu… Insa vreau sa stii, ca aceasta experienta, mi-a schimbat total perceptia asupra vietii, si m-a facut sa fiu cea care astazi iti scrie si te incurajeaza sa traiesti viata TA.
In anul 2006, cand aveam 22 de ani, am avut parte de o experienta ce mi-a schimbat radical viata.
Veneam de la Bucuresti, spre Constanta, pe autostrada, in masina cu o prietena, care conducea, si cu varul meu, care statea in spate. Pe la jumatatea drumului, am avut parte de cel mai banal accident posibil… Pur si simplu din cauza vitezei si a unei secunde de neatentie, ne-am rasturnat cu masina pe autostrada… In acel moment, am inchis ochii si am crezut ca voi muri… Eram total linistita, relaxata… Nu am simtit nimic…
Imediat ce masina s-a oprit in mijlocul autostrazii, prietena mea a inceput sa strige la mine: “Andreea, esti bine?”… Eu, cu ochii inchisi i-am rapsuns: “Sunt moarta”. Acesta a fost primul gand pe care l-am avut in acele momente…
Apoi, am deschis ochii si mi-am dat seama ca nu murisem, ci ca doar avusesem un accident si ca eram ranita… dar traiam!
Traiam!!! Deci cu siguranta nu era momentul meu sa parasesc aceasta viata… As fi putut muri atunci… si totusi nu s-a intamplat…
Viata mi-a dat o sansa sa o iau de la capat… Si nu aveam de gand sa o irosesc.
Am privit moartea in ochi, si am iesit invingatoare… Asta nu m-a facut decat sa invat sa pretuiesc viata mai mult.
Cand stii ca poti muri in orice clipa, nu iti vei mai permite sa faci compromisuri cu viata ta. Nu vei mai accepta sa traiesti asa cum iti spun altii, nu vei mai amana lucrurile care te fac fericita, nu vei mai continua sa traiesti “la voia intamplarii”, nu vei mai accepta ca “viata e grea” si ca “trebuie sa muncesti din greu pentru a-ti castiga existenta.”
Pai care existenta? Daca pot muri in orice clipa, atunci de ce ma mai chinui sa muncesc pentru a plati niste facturi si pentru a avea mancare pe masa?
Daca pana la urma tot voi muri, oare nu ar fi mai intelept sa TRAIESC??? Sa ma bucur de viata la maxim, sa fac ce ma implineste, sa fiu eu INSAMI?
Nu vreau ca si tu sa treci printr-o astfel de experienta, pentru a putea vedea viata dintr-o alta perspectiva, pentru a putea sa ai curajul de a-ti lua viata in propriile maini si a decide cum vrei sa o traiesti.
Din pacate insa, oamenii sunt motivati sa ia decizii radicale, numai atunci cand ajung in situatii limita.
Asa este firea umana, suntem mult mai motivate de durere, de suferinta, decat de “zona de confort”.
De cate ori nu am auzit de oameni care se tot plangeau ca nu le placea locul de munca, insa nu faceau nimic pentru a-l schimba? Caci le oferea un oarecare confort, la platea facturile si le punea ceva pe masa…
Si doar in momentul in care au avut NOROCUL sa fie dati afara, au avut curajul de a incerca ceva nou, de a iesi din acea zona de confort, in care stateau de atata timp…
Ce vreau sa iti spun cu toate astea?
Vreau sa intelegi ca momentul cel mai bun ca sa faci orice este ACUM! Nu mai amana, nu mai face compromisuri!
Viata nu asteapta pe nimeni… Avem o singura sansa… O singura viata.. Si e de datoria noastra sa o traim in cel mai bun mod posibil, in felul care ne implineste pe noi si ne face sa ne simtim VII !!!
Daca nu vrei ca la sfarsitul vietii, sa te uiti inapoi cu regret, incepe sa TRAIESTI chiar acum! Incepe sa traiesti viata TA, asa cum rezoneaza cu sufletul tau!
A fost facut un studiu.. Au fost intervievate persoane cu varsta peste 75 de ani, despre ce regret cel mai mult in viata…
Nimeni nu a spus ca si-ar fi dorit sa se uite mai mult la televizor, sau ca si-ar fi dorit sa aiba mai multe masini, sau case, sau sa munceasca mai mult…
Dimpotriva, raspunsurile lor au fost ca regretau ca au muncit prea mult, ca nu s-au bucurat mai mult de viata, ca nu au ras mai mult, ca nu au iubit intens, ca nu au avut curajul sa isi exprime sentimentele, sau ca nu au avut curajul sa isi traiasca viata asa cum si-ar fi dorit ei, nu cum au vrut altii…
Nu vreau ca, la sfarsitul vetii, sa regret nimic din ce am facut… Vreau sa plec impacata din aceasta lume… Vreau sa simt ca am TRAIT cu adevarat… Ca am iubit, ca am contat…
Tu cum te simti acum, in acest moment al vietii tale?
Daca ar fii ca maine sa mori, ai regret ceva din ce nu ai facut pana acum?
Te imbratisez cu drag si te incurajez din suflet sa iti traiesti viata TA!!!
Eu fac asta in fiecare zi… Vreau sa o faci si tu… sa vezi cat este de minunata viata, daca avem curajul sa o traim!!!
Andreea
Descarca gratuit eBook-ul "Schimba-ti gandurile, schimba-ti viata" si incepe drumul de la frica si suferinta, la iubire si fericire
Datele sunt protejate de catre Aweber & Politica de Confidentialitate
normal sant multe lucruri pe care le regret si acum,,, dar ce poti sa faci daca viata e asa cum este daca traiesti numai sa-ti platesti datoriile la stat cand nu-ti permiti nici macar un pepene sa-ti cumperi ca sa nu mai spun alceva,, astepti sa vina toamna sa ma scada preturile,,, sant multe pe care nu mi le permit si nici nu am cum pt ca nu avem bani, santem saraci si spiritual si in buzunare si peste tot
e bun articolul, mi-a placut tare, atita doar ca mie nu mi se potriveste prea mult.stii de ce ?am privit moartea in ochi si i-am spus ca nu e asa cum ar vrea ea!i-am spus ca am sa traiesc , ca am sa iubesc cu tot sufletul, ceea ce si fac, sint iubita din tot sufeltul, rid in hohoye de cite ori am prilejul, daca n-am prilej, imi fac …..si uite-asa….in urma cu trei ani -m.am "intilnit" cu "ea", mi-a arata coltii, fiind in pericol sa fac atac cerebral, inainte imi pierdusem vederea la un ochi si asta mi-a fost norocul, daca se poate spune ca sa iti pierzi vederea e un noroc….da este, pt ca asa m-am dus la medic si s-au putut lua masuri pina nu a fost prea tirziu.de atunci, stiu sa fiu fericita cind vad soarele cu ambii ochi, cind imi cinta cuculla ureche….cind imi piaptan parul, care atunci imi cazuse aproape tot in urma radioterapiei……ce sa-ti mai spun…..fac tot ce pot sa fiu fericita si sint si daca bate vintul….intelegi?si daca am ocazia le spun tuturor sa faca asta pt ca TRECUTUL E ISTORIE, VIITORUL FICTIUNE….AZI….PREZENTUL….este tot ce realmente avem!SA-L TRAIM DIN PLIN!
Bien diqio
din cauza situatiei generale in care este iubita noastra tara, marea noastra majoritate o duce greu…desi multi am putea avea realizari (pregatire, spirit intreprinzator, etc)…sistemul iti pune piedici si prea multe conditii, birocratie, criza…deci, oricat as vrea sa fiu de optimista viata de zi cu zi nu ma lasa …nu e de mirare ca romanii sunt cei mai tristi si pesimisti oameni.Totusi , trebuie sa luptam cu toti si toate…macar pentru a ne demonstra noua insine ca putem…Ce regret ca nu am facut pana acum…ca nu m-am bucurat mai mult si la timp de zilele bune si frumoase din viata mea…atat
un articol foarte interesant ce iti da de gandit…doar ca atunci cand viata iti pune numai piedici nu mai poti fii optimist si sa te bucuri de momentele frumoase care sunt foarte putine din nefericire:(
Legat de intrebarea pe care ai pus-o, eu ma simt NICICUM. Si imi pare rau sa spun asta, nu simt ca traiesc, nu ma pot bucura cum o faceam odata, nu stiu de ce,dar asta simt. Probabil pt ca mi-e frica sa traiesc, aceea frica care nu-mi da pace, mi-e frica sa ma las in mana destinului si a lui D-zeu si sa traiesc viata asa cum e ea, cu bune si cu rele, cu greutati si bucurii. Viata nu e perfecta si nu e previzibila, dar daca stii sa te bucuri de ea si sa fructufici ce ti-e dat ar putea fi minunata. Dar aceea frica nu te lasa, apropo de ce spuneai intr-un alt articol de`al tau, senzatia aceea de confort ne opreste si astfel ramanem prizioneri intr-o capcana. Ne e frica sa ne luam viata in propriile maini de frica sa nu esuam. Mie mi-e frica sa ma abandonez in viata de teama sa nu esuez sau sa nu fac ceva gresit. Probabil ca traiesc mecanic sau nu stiu, dar nu mai simt nimic, nu mai pot sa ma bucur de nimic oricat de mult as vrea. Stiu ca raspunsul se afla la mine, in interiorul meu, dar oricat am incercat sa-l gasesc nu am reusit. Ma simt ca intr-o clepsidra sau un balon din care nu pot sa ies, vad, aud, dar nu simt.Este un lucru destul de dureros. Iar in legatura cu cealalta intrebare, cred ca, as regreta destul de multe lucruri pe care inca nu le-am facut si pe care mi-ar placea sa le fac, dar din cauza la tot ce simt, nu pot, simt ca ceva inauntrul meu nu ma lasa.
Felicitari pentru articol si subiectul ales. Este o “explozie” de tinerete si o buna incurajare la schimbarea vietii noastre de zi cu zi. Intradevar, viata noastra trebuie sa fie plina de ceea ce ne place. Sa radem mai mult, sa iubim mai mult. Incercati noul, calatoriti mai mult (plimbarile lungi ajuta), iesiti putin din zona voastra “de confort”. Bataile inimii va vor anunta ca incepeti “sa traiti”. Rataciti-va intentionat intr-o zi prin oras, va garantez ca veti avea ce povesti la sfarsitul zilei. Nu trebuie sa faceti inconjurul lumii, sa urcati pe Everest sau sa sariti cu parasuta pentru a simti “viata” (glumind un pic: nu va riscati viata pentru a trai mai intens). Un alt lucru de care trebuie tinut seama sunt relatiile cu cei apropiati. Un tanar adolescent vede traiul altfel decat un adult. Cei cu copii trebuie sa “traiasca” si ei, in acelasi timp trebuie sa traiasca si pentru copii lor, pentru partenerii lor. Nu trebuie sa ne imaginam neaparat ca vom avea un moment clar in care ne “cantarim” viata. Unii bunici, la vederea unui nepotel, isi vad abia atunci telul atins. Sunt multe lucruri care ne influenteaza viata. In nici un caz nu trebuie sa traim doar pentru acel ultim moment ipotetic in care sa “de-a bine la final”.