Cand Viata Te Pune La Incercare…

Se spune ca terapia prin scris, este un instrument eficient pentru a ne elibera de orice incarcatura emotionala si a ne recalibra, atunci cand trecem prin situatii nefericite in viata, sau cand viata ne pune la incercare.

Asa ca, aleg sa scriu, cand ma simt coplesita de provocarile din viata mea. Aleg sa pun pe hartie, ceea ce simt ACUM, caci stiu ca este trecator si ca nu voi trai mereu, ceea ce traiesc acum. Stiu ca lucrurile se vor schimba si ca voi trece peste aceste incercari pe care viata mi le-a trimis, tocmai poate, pentru a ma face o persoana mai puternica, mai hotarata si pentru a ma pregati pentru ceva mult mai bun si mai frumos.

Viata mea este departe de a fi perfecta in acest moment. Nu stiu cum se vede din afara, poate mult mai frumoasa decat este in realitate. Insa aleg mereu sa impartasesc cu ceilalti, lucrurile frumoase din viata mea.

Scopul meu este acela de a inspira, de a-i ajuta pe cei din jur sa vada tot timpul partea plina a paharului. Sigur cu totii avem ceva frumos in viata noastra. Insa din cauza provocarilor de zi cu zi, nu ne mai dam voie sa vedem ca mai exista si nuante de roz  in tot griul pe care il vedem in viata noastra.

Aleg sa vad, in toate aceste incercari prin care trec acum, doar o oportunitate de a creste, de a evolua, de a imi arata mie cat sunt de puternica si cat de bine ma pot descurca, indiferent de situatiile pe care le intampin in viata.

Intotdeauna am stiut ca, nu problemele sunt problema, ci atitudinea noastra fata de ele.

Si am avut ocazia sa observ asta la cei din jurul meu.

Am vazut cum, in situatii de criza, sau in situatii nefericite din viata, unii oameni cad prada disperarii si depresiei, si efectiv sunt paralizati de soc si se simt complet depasiti de situatie. Nu stiu ce sa faca, isi fac tot felul de scenarii negative in minte, si chiar ajung sa se imbolnaveasca brusc.

Pe de alta parte, sunt oameni care, cand trec prin incercari in viata, se mobilizeaza rapid, isi seteaza o atitudine pozitiva, decid sa lupte cu provocarile si sa nu se lase invinsi de ele. Accepta faptul ca trec printr-o perioada mai dificila in viata, insa sunt suficient de flexibili pentru a se adapta si a merge inainte, prin “problema”, actionand spre a o rezolva.

Am ales sa fac parte din cea de-a doua categorie. Si sa caut solutii la provocari, decat sa ma sperii si sa ma plang ori de cate ori viata imi trimite lamai.

Defapt, de data aceasta am primit atat de multe “lamai”, incat voi aveam nevoie de muuuult zahar, ca sa le pot transforma in limonada 🙂

Pana acum, nu imi amintesc sa fi scris despre provocarile prin care am trecut in viata, exact in timpul in care treceam prin ele. Mereu scriam dupa ce le depaseam, povestind cum si ce am facut pentru a gasi solutii si a iesi din situatiile in care ma aruncase viata.

Acum, mergand pe premisa ca, scrisul este terapie, am ales sa scriu in timp ce trec prin provocari, sa impartasesc ceea ce simt si ce fac pentru a ma mentine pozitiva si a nu ma da batuta in fata vietii.

Si voi spune, din nou si din nou, ca cea mai importanta resursa pe care o avem cu totii, indiferent de incercarile prin care trecem, chiar daca nu avem nimic altceva, este ATITUDINEA.

Si da, nu este deloc usor sa fi pozitiv cand simti ca esti complesit de situatii, cand te simti neputincios in fata vietii.

Dar, ce alta optiune ai? Sa stai sa iti plangi de mila si sa te declari invins inainte de a lupta?

Da! Viata este nedreapta! Unii au “noroc” sa aiba o familie buna, care sa ii sprijine, sa aiba resurse financiare, sa fie sanatosi… Altii, dimpotriva, nu au sustinerea celor din jur, se zbat singuri sa reuseasca in viata…

Dar chiar si asa… Chiar daca nu pornim egali in viata, iar pentru unii lupta este mult mai grea si mai apriga, decat pentru ceilalti, totusi, cu atitudinea corecta, chiar si cei mai defavorizati, pot reusi lucruri minunate in viata.

Si da… Si mie imi vine uneori sa urlu si sa spun ca nu este corect!!! Nu este corect sa ma lupt atata, sa trec prin atatea provocari in viata… In timp ce altii au parte de atat de multe lucruri frumoase in viata lor!

Dar imi dau seama ca nu sunt singura pentru care viata este o lupta continua… Si ca, daca abandonez, imi refuz sansa de a reusi vreodata sa am si eu viata aceea frumoasa pe care mi-o doresc.

Da, viata nu este dreapta!!! Dar ce putem face? Este responsabilitatea fiecaruia dintre noi, sa isi faca viata asa cum isi doreste.

Daca Universul, Dumnezeu, sau cine vreti voi, nu mi-a dat familia pe care mi-as fi dorit-o, circumstante de viata favorabile, atunci, cade in responsabilitatea mea sa imi creez singura circumstantele pe care mi le doresc.

Stiu ca nu este drept… Si stiu ca, asa ca mine, mai sunt multe, multe persoane.

Si pentru ele, pentru cele care se simt pierdute in viata asta, si nu stiu cum sa faca fata provocarilor, scriu acum si voi continua sa scriu si sa incerc sa incurajez cat de mult voi putea!!!

Nu avem voie sa reununtam! Nu avem voie sa nu mergem inainte. Doar inainte, ne asteapta viata la care visam.

Nu avem voie sa renuntam la visele noastre…

Da! Probabil va fi cazul sa le amanam putin. Probabil ca nu vom obtine casa visurilor noastre nici anul acesta si nici anul viitor.

Poate ca nu vom reusi sa ajungem in vacanta mult visata in Brazilia, sau Costa Rica, nici anul ce vine!

DAR!!! Este datoria noastra sa ne pastram visele vii… Sa nu renuntam la ele. Sa le tinem in sufletele noastre si sa stim ca le vom obtine. Sa stim ca, daca nu abandonam lupta, la un moment dat, viata se va satura sa ne puna la incercare si ne va oferi ceea ce ne dorim.

Insa trebuie sa nu renuntam sa ne dorim… Si sa nu renuntam sa credem ca vom obtine ceea ce ne dorim, indiferent de ceea ce se intampla in acest moment in viata noastra.

In aceste momente, in care viata ma pune la incercare, aleg sa imbrac armura de luptatoare si sa ma avand in lupta.

Da, am momente cand ma simt obosita, cand ma doare. Si atunci, iau o pauza. Imi dau mie voie sa ma odihnesc.

Imi dau voie sa nu ma dau jos din pat timp de 2 zile, sa nu raspund la telefoane sau la mesaje, daca nu simt ca am energie pentru asta.

Imi dau voie sa plec intr-o excursie de 1-2 zile, sa respir aer nou si sa “uit” pentru putin timp de realitatea actuala din viata mea.

Si nu, nu cred ca este egoist sa am grija si de mine… Caci daca eu nu am grija de mine, nu are cine sa o faca.

Iar daca eu nu sunt bine, cum pot sa rezolv toate cate am de rezolvat?

Si cand chiar simt ca nu mai pot, cer ajutor… Da, cer ajutor!

Si accept sa fiu ajutata. Caci stiu ca si eu la randul meu ii ajut pe altii, si ii voi ajuta cand voi putea.

Dar acum, sunt eu cea care are nevoie sa fie ajutata.

Si recunosc asta si nu imi este rusine!

Stiu ca va trece aceasta perioada din viata mea si ca lucrurile vor fi frumoase iar. Stiu ca voi avea timp, bani si energie sa ma bucur de viata si sa fac ce imi doresc.

Eu stiu asta… Si vreau ca toti cei care trec prin provocari in viata si care citesc aceste randuri, sa stie si ei aceste lucruri.

Draga femeie minunata, care ma citesti acum! Iti promit ca tot ce se intampla in acest moment in viata ta, este trecator. Atata timp cat tu nu abandonezi si faci tot ce iti sta in putinta, sa schimbi lucrurile (SI ITI DORESTI sa le schimbi), te asigur ca schimbarile vor avea loc, iar tu vei reusi sa obtii ceea ce iti doresti in viata ta.

Ai incredere in tine, femeie frumoasa! Si mergi inainte cu atitudinea de invingatoare!!!

 

Cu drag,

Aceeasi, Andreea