Singurul Lucru Care Ne Ajuta Sa Trecem Peste Orice In Viata

In aceasta perioada de incercare, prin care trecem cu totii, pentru a ne putea pastra speranta si linistea emotionala, este esential sa avem un scop. Un scop pentru care sa stim ca traim, un scop, care sa dea sens existentei nostre si care sa ne sustina sa ne pastram calmul si linistea interioara in aceasta perioada.

Fiecare dintre noi ar trebui sa aiba un scop.

Azi, mai mult ca oricand, este nevoie ca fiecare dintre noi sa ne gasim un scop, un motiv pentru care sa dorim sa rezistam, acel “ceva” care da sens insasi existentei noastre.

Azi, mai mult ca oricand, ma gandesc la sursa de inspiratie, la cartea lui Viktor Frankl, Omul in cautarea sensului vietii, in care, autorul povesteste intamplarile prin care a trecut si cum a reusit el sa supravietuiasca anilor de inchisoare la Auschwitz si la alte lagare de concentratie.

Ceea ce l-a ajutat sa reziste si sa ramana in viata, in fata atator experiente ingrozitoare pe care le-a trait, a fost insasi faptul ca avea un scop, un vis pentru care era hotarat sa reziste, infiderent de greutati – acela de a scrie aceasta cartea, de a povesti lumii despre experientele traite in cele mai oribile lagare de concentratie.

Evident, situatia prin care trecem noi acum, este cu mult mai usoara, decat cele prin care a trecut psihiatrul austriac; dar chiar si asa, cee ace ne va face aceasta perioada mai usor de suportat, va fi tot existenta unui scop, a ceva, care sa dea sens acestei perioade din viata fiecaruia dintre noi.

Cred ca este cea mai buna perioada, in care, daca inca nu ati gasit un scop in viata, un motiv pentru care sa traiti si care sa dea sens vietii voastre, sa stati cu voi insiva, sa faceti auto-introspectie si sa vedeti ce anume este acolo, adanc in sufletul vostru. Ce anume este acel ceva, care va cheama, care vrea sa iasa la suprafata si sa se exprime prin voi.

Aceasta perioada, este minunata pentru fiecare dintre noi. Ni s-a oferit o sansa extraordinara de a ne opri din valtoarea vietii in care am fost cu totii aruncati si sa ne intoarcem la noi insine, la comoara din interiorul nostru.

La fel ca in cartea Alchimistul a lui Pablo Coelho, in care protagonistul a calatorit prin lume, pentru a descoperi ca, defapt comoara se afla chiar in interiorul sau.

Cand eu am trecut prin perioade grele in viata mea, ceea ce m-a ajutat sa rezist si sa nu cad prada disperarii, a fost insasi faptul ca stiam ca am o misiune in viata, am un scop, am acel “ceva” care sa sens vietii mele. Stiam ca, toate incercarile prin care treceam la acel moment, vor trece, iar eu voi iesi mai puternica si mai evoluata emotional si spiritual, tocmai pentru ca aveam acest scop care dadea sens oricarei situatii din viata mea.

Concret, am sa va povestesc o perioada din viata mea, care a fost extrem de grea pentru mine.

Nu am vorbit despre ea in detaliu, doar cand si cand am mai amintit de ea, pentru ca, nu ma simteam pregatita sa o impartasesc, insa acum simt ca este momentul sa o fac, in speranta ca va inspira si va ajuta alte femei care trec prin situatii grele in aceasta perioada.

Dupa ce am nascut-o pe fiica mea, in 2015, am venit sa locuiesc cu parintii mei si cu sotul meu, la ei acasa. Sotul fiind strain, era pentru prima oara in Romania, a fost adaptarea grea pentru el. Plus ca atunci treceam si printr-o perioada extrem de grea financiar, asa ca, responsabilitatile cresterii unui nou nascut si problemele financiare au pus o presiune imensa pe amandoi.

Iar ceea ce a culminat si a adus, pentru mine, stresul la cote maxime, a fost faptul ca locuiam cu parintii mei.

Aceasta a fost o greseala pe care o voi regreta toata viata mea, caci perioada in care am stat cu ei, a fost cea mai grea si cea mai nefericita perioada din viata mea si a fost perioada care a dus la o mare ruptura in relatia cu sotul meu.

De ce spun ca a fost o greseala ca ne-am mutat cu ai mei?

Pentru ca, aveam pe atunci 2 opțiuni: sa ramanem in Egipt, la sotul meu cativa ani, pana strangeam suficienti bani ca sa ne mutam in Romania si sa ne luam casa noastra, sau, sa venim in tara, in ideea ca parintii ne promisesera ca ne vor da casa bunicilor sa o reabilitam si sa locuim in ea; lucru, care nu s-a intamplat.

Asa ca, am ramas in apartamentul lor, timp de 2 ani de zile, in speranta ca se vor hotara sa isi tina promisiunea de a ne da casa.

Perioada in care am stat cu ei in casa, cu fetita mea abia nascuta si pana la varsta de 2 ani, a fost o perioada in care am trecut printr-o depresie foarte urata.

Pe de o parte, era faptul ca eram mama, si deci oricum treceam prin acea depresie post natala.

Iar pe de alta parte, era presiunea de a locui, efectiv cu ei. Si spun asta, pentru ca, din pacate, parintii mei nu au fost cei mai buni parinti, mai degraba sunt niste parinti toxici, care nu au stiut cum sa fie parinti in adevaratul sens al cuvantului.

Asa ca, in loc sa am parte de sprijinul lor, am avut mai mult stres, presiuni, din partea lor.

Si toate aceastea, pe langa faptul ca, sotul meu trebuia sa lucreze zi de zi, de acasa, online, intr-o casa cu un copil mic, neputandu-se odihni bine, iar eu ma simteam vinovata pentru ca nu puteam sa ii ofer un spatiu de liniste in care sa lucreze.

Asadar, a fost o perioada extrem de grea pentru mine.

Insa…. Ceea ce m-a ajutat sa rezist si sa imi pastrez sanatatea emotionala, a fost gandul ca aveam un SCOP. Chiar daca in acea perioada nu aveam nici timpul, nici energia, nici spatiul unde sa pot sa ma exprim, sa lucrez la visul meu, stiam ca am un vis, am un “ceva” care da sens vietii mele si ca, toate aceastea vor trece, iar eu voi putea sa ma reintorc la visul meu – menirea, vocatia mea – si anume, aceea de a ajuta si inspira femeile sa isi gaseasca si ele forta lor interioara.

Stiam ca scopul meu, acela de a fi un life coach bun, care sa ajute femeile, era chiar puterea care ma ajuta sa rezist in acea perioada.

Imi aminteam constant ca, ce norocoasa sunt ca am acest scop, ca mi-am descoperit vocatia, dinainte sa trec prin aceasta perioada, ca am acest scop care da sens vietii mele.

Stateam si ma intrebam, oare cum m-as fi simtit si ce as fi facut, daca, in acea perioada, nu as fi avut niciun scop, niciun vis de care sa ma agat, care sa ma ajute sa imi pastrez linistea emotionala in mijlocul tuturor presiunilor pe care le aveam din toate partile.

Am stiut atunci, cat eram de norocoasa ca aveam acest vis, ca aveam un scop care sa dea sens vietii mele.

Si vreau, din tot sufletul, ca si tu, cea care ma citesti acum, sa profiti de aceasta perioada, si sa petreci timp cu tine, pentru a descoperi care este visul tau, care este scopul vietii tale.

Avand un scop, ne va fi infinit mai usor sa trecem peste orice provocari, greutati, adversitati, pe care viata le va pune in calea noastra.

Uita-te adanc in sufletul tau si vezi ce incearca inima ta sa iti spuna.

Da sens acestei perioade din viata ta. Nu o lasa sa te afecteze!