Bun venit pe blogul meu!
Ma bucur ca ai ajuns pana aici, asa ca, da-mi voie sa ma prezint, ca sa stii cine sunt, de ce scriu pe acest blog si cum te pot ajuta.
Ma numesc Andreea, si inainte de toate, sunt femeie, ca si tine, in cautarea divinului din mine.
Am inceput aceasta calatorie, spre sufletul meu, pe vremea cand eram inca studenta, in anul 2006, cand am avut parte de un eveniment care mi-a schimbat definitiv perspectiva asupra vietii.
Treceam pe atunci, prin ceea ce credeam eu in acel moment, ca era cea mai grea perioada din viata mea; aveam impresia ca problemele mele era groaznice, ca nimeni nu mai trecuse prin ce treceam eu atunci.
Acum, cand imi amintesc, imi vine sa rad cu gura pana la urechi de “problemele” pe care le aveam atunci: probleme tipice unei adolescente – ma despartisem de iubitul meu si aveam impresia ca viata mea se terminase, ca nu voi mai iubi niciodata.
Si cum sufeream din dragoste, nu imi ardea nici de invatat, asa ca aveam si o gramada de restante la facultate, pe care daca nu le luam in toamna, riscam sa fiu exmatriculata din facultate.
“Probleme grave”, dupa cum se poate vedea (acum cand imi amintesc, imi dau seama cat eram de naiva).
Si tot ce faceam in fiecare zi, era sa imi plang de mila si sa ma gandesc cat de nefericita eram eu.
Eh, si atunci, viata mi-a dat cea mai mare lectie… Dureroasa! Insa altfel, nu cred as as fi putut sa o invat.
La sfarsitul anului universitar, in timp ce ma intorceam de la Bucuresti spre Constanta, pentru a petrece vacanta de vara acasa, pe autostrada, am avut un accident de masina.
Cel mai stupid si lipsit de sens accident… Ne-am rasturnat cu masina pe autostrada.
Si dintre toti cei trei care eram in masina, numai eu am fost ranita.
Imi amintesc inca, atat de vie imaginea, cand masina se rasturna, eu am inchis ochii si m-am lasat efectiv in voia sortii. Nu am incercat sa ma feresc, nu am incercat sa ma protejez in niciun fel. Pur si simplu am inchis ochii si in interiorul meu s-a facut liniste. Mi-am vazut toata viata trecand prin fata mea, intr-o secunda.
Am stiut atunci ca voi muri. Insa nu imi era frica. Deloc! Ma simteam impacat si simteam o foarte mare liniste interioara. Toate problemele mele disparusera.
Cand masina s-a oprit, am auzit-o pe prietena mea, ca prin vis, spunand: “Andreea, esti bine”?
Iar eu, tot cu ochii inchisi i-am raspuns: “Sunt moarta”.
Dupa inca cateva minute, sau sau fi fost doare secunde? Nu imi dau seama cat a trecut… Insa am inceput sa revin in constiinta mea, sa ma intorc in corpul meu, sa constientizez ce s-a intamplat si sa deschid ochii.
Dupa ani, cand am inceput sa studiez psihologia, am inteles ca cee ace traise meu atunci a fost o “experienta aproape de moarte” (near death experience – in engleza).
Eh, si cand m-am trezit si am constientizat ca nu murisem, ceva in interiorul meu s-a schimbat. Nu intelegeam DE CE nu murisem. Caci la cum s-a rasturnat masina, chiar pe partea mea, iar eu fusesem ranita destul de bine (ulterior am stat destul in spital, iar ani la rand am facut operatii estetice pentru a “repara” cicatricile care au rezultat in urma accidentului), logic ar fi trebuit sa mor.
Si totusi, scapasem cu viata, ca prin minune.
Am inteles mai tarziu ca, “problemele grave” pe care le avusesem pana in acel moment, erau total insignifiante si ca, as fi putut sa “scap” de ele intr-o secunda … Oarecum, la cat de nefericita ma simteam eu in acea perioada, parca imi si doream sa mor, ca sa scap de toata acea suferinta (care, evident, era creata doar de mine, de mintea mea, ea nu era adevarata).
Dar totusi, nu murisem… Si asta m-a pus pe ganduri. In prima faza, parca imi si parea rau ca nu murisem… Caci acum aveam o problema si mai mare – ajunsesem in spital, vacanta mea de vara era compromisa, aveam niste rani care s-au vindecat foarte greu… Deci… eram mult mai rau…
Apoi, parca din neant mi-a venit un gand care spunea asa: “daca nu ai murit, inseamna ca ai un motiv pentru care ai ramas pe acest Pamant, ai o misiune de facut”…
Interesant… Si care sa fie aceasta misiune?
Mi-a mai luat cativa ani pana am descoperit acest lucru.
Insa, acea experienta, m-a facut sa imi schimb perspectiva asupra vietii, pentru totdeauna.
Am inteles ca eu nu ma nascusem la intamplare, ca eu nu venisem pe Pamant dintr-o greseala; ca “problemele” pe care le aveam in acel moment, nu erau acolo ca sa imi faca existenta mea (care oricum in acel moment era lipsita de sens), mai nefericita.
Ci dimpotriva. Ele erau acolo ca sa ma ajute sa cresc, sa ma dezvolt, sa le depasesc si sa devin o femeie puternica.
Trebuia sa devin o femeie puternica, deoarece aveam o misiune de indeplinit in aceasta viata. Chiar daca in acel moment nu stiam care era ea… Insa intelesesem ca o aveam… Si ca, atunci cand voi fi pregatita, o voi si descoperi.
Trebuia, de asemenea, sa devin o femeie curajoasa, care are incredere in ea sa isi urmeze chemarea sufletului; sa isi ia viata in propriile maini si sa isi ia responsabilitatea de a alege sa traiasca asa cum simte ea sa o faca.
Dupa ce treci printr-o astfel de experienta, ajungi sa apreciezi viata mult mai profund; sa intelegi ca este singura viata pe care o traiesti si ca, daca ai fost pus pe acest Pamant, nu a fost pentru a trai o viata nefericita, mediocra, cu capul plecat si plina de regrete.
Prea multe femei aleg sa asculte de familie, rude, societate si sa traiasca asa cum li se spune, fara sa tina cont de sufletul lor.
Si ajung sa se simta nefericite, lipsite de energie, de entuziasm; ajung sa traiasca o viata in care, pur si simplu, nu se regasesc.
Misiunea mea, este sa inspir si sa sustin femeile sa isi ia puterea inapoi, sa faca transformarile necesare, atat in interiorul lor, cat si in exterior, pentru a ajunge sa traiasca viata asa cum le implineste pe ele.
Draga mea, eu a trebuit sa trec printr-o experienta in care am crezut ca voi muri, pentru a lua decizia sa traiesc viata asa cum ma implineste; sa imi descopar menirea si sa imi dau voie sa traiesc asa cum simteam in sufletul meu.
Insa, tu nu trebuie sa ajungi sa crezi ca vei muri, pentru a decide sa iti traiesti viata cu adevarat!
Vreau sa iti fiu alaturi, sa te sustin si sa te incurajez sa AI INCREDERE ca vei putea si tu sa faci schimbarile necesare pentru a renaste; pentru a-ti transforma viata.
Vreau sa intelegi ca MERITI sa traiesti viata, asa cum simti tu in interiorul tau sa o faci, ci nu asa cum ai fost educata sa crezi ca trebuie sa traiesti.
Sunt aici pentru a te ajuta sa descoperi cine esti tu cu adevarat, in interiorul tau, care este adevarul sufletului tau; si sa iti dai voie sa traiesti in mod autentic.
Iata cum te pot ajuta, in mod concret:
- Sa iti iei puterea interioara inapoi
- Sa ajungi sa iti traiesti viata conform propriului adevar interior
- Sa ai curajul sa devii autentica, sa nu te mai minti singura si sa iti asumi autenticitatea ta
- Te sustin sa prinzi curajul sa te exprimi autentic, sa iti asculti vocea interioara
- Te sustin sa faci schimbarile necesare in viata ta (atat cele interioare, cat si cele exterioare), pentru a ajunge sa fi in armonie cu sufletul tau
- Te sustin sa iti dai voie sa te accepti pe tine insati, asa cum esti, sa te iubesti si sa te valorezi; si sa nu mai dai voie celor din jur sa iti dicteze cum sa iti traiesti viata
Promisiunea mea pentru tine este ca: daca vei decide sa lucrezi cu mine, vei deveni exact femeia care te-ai nascut sa fi: puternica, curajoasa, autentica, care traieste asa cum alege ea, ci nu cum a fost invatata de mica, sa se poarte, sa gandeasca, sa actioneze.
Vei deveni o femeie care stie exact care este drumul ei in viata, cum doreste sa traiasca si are curajul sa se exprime asa cum simte si sa isi asume ceea ce este si ce face.
Iti voi oferi sustinerea mea prin diferite feluri: webinarii, workshopuri, programe/cursuri online, cat si sesiuni individuale de coaching.
Pentru a fi la curent cu tot ceea ce fac si pentru a putea primi ajutorul meu, este necesar sa te inscrii la newsletterul meu. Vei primi periodic, mesaje de la mine, cu informatii valoroasa care sa te ajute pe drumul spre sufletul tau.
Cu infinita iubire,
Andreea
Motto-ul meu este:“O femeie implinita este aceea care isi traieste viata conform propriilor valori.”
